Perfectiunea

Ce ciudat este cand toata lumea din jurul tau se gandeste la un anumit lucru la care trebuie sa te gandesti si tu iar tie iti fuge mintea in toate directile.
Azi la teza la mate ma uitam in jur si toata lumea era concentrata asupra subiectului numai eu ma gandeam la altceva.Cred ca daca ma concentram suficient de mult puteam sa aud cifre, derivate si alte chestii legate de matematica.
Ar fi foarte interesant sa poti citi gandurile celor din jur.Desi dupa un timp te-ai plictisi, poate chiar ai innebuni incercand sa scapi de toate “vocile” din cap.Dar in rest trebuie sa fie chiar foarte fain sa poti sa sti la ce se gandeste cineva sau sa afli pana si cel mai ascuns secret.Poate de aiai nu putem,cel putin nu toti, ca ar fi prea usor.
Omul se limiteaza pe sine.Chiar de la nivelul ADN-ului suntem limitati.ADN-ul uman limiteaza productia unor superproteine care ne-ar putea da puteri asemanatoare cu ale lui SuperMan mai putin laserul din ochi si puterea de a zbura, dar viteza forta ar fi de cateva ori mai mari.Corpul uman este cea mai prezisa si mai buna masinarie.De aceea nu pot fi facuti roboti care sa fie ca noi nici macar partea de mecanica daramite partea de programare.
Dar tot nu este perfect.Tot avem defectele noastre.In fond nu exista om perfect pt ca un standard unic pentru pefectiune nu exista.Fiecare considera perfect altceva.De ex dak mie imi place un anumit joc pt mine omul perfect ar trebui sa fie bun la acel joc dar pt unu care nu suporta acel joc aia ar fi deja un defect.Deci nici daca un om e bun la toate nu e perfect.In plus daca ar exista un asemenea om ar avea o viata foarte grea.Iar fi imposibil sa isi gaseasca prieteni care sa nu-i fie inferiori.Si intre prieteni nu poate fi relatie de inferioritate.