Subiecte

Daca doriti sa cititi despre anumite subiecte sau pur si simplu doriti sa ne usurati un pic munca lasa-ti comment-uri la articole in care sa propuneti si subiecte despre care sa scriem.

marți, octombrie 25, 2011

Armata

Am ales ziua aceasta sa postez pentru simplu motiv ca azi, 25 Octombrie, e ziua Armatei. Vreau sa urez tuturor cititorilor militari "la multi ani!" si sa isi aduca aminte ca Armata inseamna onoare.
In alta ordine de idei, neluand in seama faptul ca azi e ziua armatei, e un mare cacat aici. Nu cred ca am mai vazut asa comunitate dezorganizata. se presupune ca armata implica respect, ordine, disciplina, dar nu. La noi nu e asa. La noi se schimba planurile cu cateva minute inainte de evenimente, se dau ordine peste ordine
cat mai diferite posibil, sunt in stare sa isi scoata ochii pentru a fi la comanda. Cand am ales cariera asta am asteptat sa gasesc ceea ce stiam despre armata, ceea ce am scris si mai sus, respect, ordine, disciplina.
De un an si ceva de cand sunt aici nu reusesc sa accept faptul ca unii sunt in stare sa te manance de viu doar pentru a fi in locul tau sau inaintea ta. Nu intelege nimeni ca tot cu acelasi grad terminam si nu conteaza cati oameni ai dezamagit, ai sapat sau ai pupat in fund in timpul academiei. La urma urmei vom ajunge toti comandanti si cel mai important este cum te comporti cu subalternii. Chestia asta se aplica si in civilie. Un sef trebuie sa stie cum sa se comporte si ce atitudine sa aiba. Deosebirea e ca noi, in armata, avem cativa ani cu o gramada de superiori si avem cand sa le observam comportamentul si pe urma, in functie de fiecare, sa alegem ce e bun si ce e rau. Putem invata din greselile celorlalti sau cel putin sa nu le repetam. Problema e atunci cand nu ai comandanti capabili. Comandanti care nu respecta regulamentul sau mai rau, nu cunosc regulamentul, vin beti la program, pretind ca sunt exemplari, insa adevarul e ca nu ai ce urma din comportamentul lor.
Urasc indisciplina in armata. Si prin asta nu ma refer la faptele cu adevarat grave, ci la lucrurile marunte cum ar fi adunarile la timp, prezenta la timp in formatie, intrarea la timp la cursuri si multe altele.
Probabil unii astea le considera neimportante, dar asta e ceea ce ne caracterizeaza, ceea ce ne defineste ca militari, ca persoane care la un moment dat vor avea misiunea de a-si apara patria.
Respect, onoare, devotament, disciplina, ordine. Servim Patria.

duminică, iunie 05, 2011

oferte la promotie

Le iau pe rand:
-cel mai bun cheesburger in Cluj il gasesti la El Greco, in fata Casei de Cultura a Studentilor; e vreo 6 lei
-cea mai buna shaorma (si cea mai ieftina) e la Auchan; tot 6 lei
-bere ieftina si promotii in Paint, pe Clinicilor; de asemenea la terasa magazinului mixt de vis-a-vis de mine; 4 lei Ursus, da' la doua primesti una gratis
-supa la plic cu 50 de bani la Kaufland;
-pizza excelenta la Fast&Furious; e 1+1 si dau si niste abtibilduri gen Real cu care iti poti lua, evident, pizza
-cafeaua mai bine ti-o faci acasa;
-nisip pt litiera pisicii la Auchan; e vreo 4 lei ditamai sacu
-energizant Crazy Wolf la 1 leu numai la Kaufland, ieftin si bun;
-e-book reader Kindle Wi-Fi am gasit pe okazii cu 500 de lei; decent
-mishmashuri cu telefoane in zona Iris/Marasti; cele mai bune oferte
-placinta cu mere/branza/nuci/varza la chioscu Facultatii de Mecanica, pe Muncii; e 1 leu si cu vreo 4 te saturi
-cel mai bun loc pt citit cursuri sau ce-ti mai trece prin cap e Gradina Botanica; intrare libera daca areti a student

Daca mai gasesc best-deal-uri de-astea mai postez.
Welcome me back :D

marți, martie 01, 2011

Ce este viata?


Havelock Ellis a zis cu ceva timp in urma o chestie, parerea mea destul de inteligenta: “All the art of living lies in a fine mingling of letting go and holding on.” Nu cred ca pot sa o traduc in romana pentru ca nu ar suna la fel de bine.
Viata nu e ceva ce iti programezi. Intotdeauna e spontana, iti ofera oportunitati la tot pasul, chiar daca crezi ca tot ce e mai rau ti se intampla tie, in fond este doar din simplu motiv ca tu il simti. Gandeste-te la un accident minor. Cineva e putin neindemanatic se taie la deget cu un cutit. Nu ti se pare un accident grav asa ca il ignori. Acum gandeste-te ca acel cineva esti tu si degetul e al tau. Primul gand e s ail cureti si sa il pansezi. Toate lucrurile care ti se intampla in viata sunt intr-o oarecare masura importante sau banale. Insa niciun lucru nu se intampla degeaba. Fiecare mic gest, raspuns, sentiment are o semnificatie. Sunt lucruri la care la care renunti cu usurinta sau lucruri de care esti foarte sigur ca sunt ale tale, cum ar fi familia sau talentul. Problema e la cealalta categorie de chestii. Cele la care ai renunta, dar nu poti, ca de exemplu acneea, si cele la care nu ai vrea sa renunti toata viata, insa ceva te oblige sa o faci. Viata nu iti arata ce sic and sa alegi. Ea iti ofera oportunitatile, iar iei deciziile. Ai impresia ca tot ce e rau se intampla din nou si din nou, si tot ce e bine se intampla doar o data. Traiesti cu regretul ca nu ai luat o anumita decizie sau ca nu ai spus ceea ce trebuia. There’s the point you have to let go. Stii bine ca tu ai dreptate si ca intr-un fel sau altul poti dovedi de ce esti in stare, there’s the point you have to hold on.
Gandeste-te la ce trebuie sa renunti in viata asta si de ce trebuie sat ii si cu dintii.

Thanks BloodLine for the ideas >:D< or xoxo :))

sâmbătă, ianuarie 22, 2011

Doua lumi

Cred ca fiecare dintre noi ajunge la un moment dat sa faca o alegere. Sa fie nevoit sa renunte la ceva in favoarea unui alt lucru. Sa aleaga intre doua rele. Gandeste-te ca nu esti singurul care treci printr-o faza de genul acesta. Sa nu stii ce e mai bine in momentul respectiv, ambele idei parandu-ti absurde. Cum ar fi sa traiesti dupa cum ai vrea si cum ar fi sa traiesti dupa cum ti se ordona? Inagineaza-ti lumea dupa sentimentele tale, o lume in care nu ai de ales, o lume in care ai tot ce iti doresti. O lume in care iti poti schimba tinuta intr-o clipita, in care faci orice cariera iti doresti, in care iubesti pe cine vrei, chiar daca in realitate nu este deloc asa. In realitate trebuie sa alegi. Iti alegi imbracamintea, facultatea, cariera, mancarea, prietenii, tot. Am ajuns intr-un moment in care nu mai pot alege. Am impresia ca orice as alege va iesi prost, ca nimic din realitate nu imi satisface dorinta. Simt ca traiesc intr-un lagar pe care singura mi l-am creeat, in care singura ma hranesc cu propria mea ura. Un lagar pe care as vrea sau nu as vrea sa-l sparg, din care as vrea sau nu as vrea sa ies, in care imi place sau nu imi place. Nu vreau sa ma mai gandesc la ceea ce am avut si am pierdut si la ceea ce puteam avea dar nu am vrut. Ai avut vreodata impresia ca ceea ce vrei este de nerealizat? Ca lagarul din jurul sufletului tau nu te lasa sa ai ceva? Acel lagar e ratiunea. Ea e cea care nu iti lasa sentimentele sa zburde, sa faci ceea ce vrei in momentul respectiv, e cea care te face sa constientizezi ca ceva e bine sau rau, cea care te opreste din a face ceea ce iti doresti. Imi urasc ratiunea ca imi tine dorinta arzand in intrerior, imi urasc sentimentele ca imi supraliciteaza ratiunea. Vreau o lume fara bariere, fara judecati, fara limite. O lume in care am doua culori preferate, doua feluri de mancare preferate, doua cariere diferite, doua categorii de prieteni diferiti, doi baieti pe care sa ii iubesc. Si totusi, cum ar fi asa?