sâmbătă, august 29, 2009
Resentiment
Tocmai mi-am dat seama ca nu imi pot ignora sentimentele. Sa urasc o persoana, o persoana pe care inainte o iubeam, este ceva ce nu am mai facut pana acum. Totusi nu pot zice ca o urasc. Doar ca nu ma pot obisnui cu ideea ca nu o mai iubesc. De fapt o iubesc dar degeaba. Nici eu nu stiu ce simt. Pur si simplu vreau sa ignor orice sentiment. Si nu pot. Chiar nu se poate. O vad zilnic aproape (pe acea persoana) si de fiecare data cand o vad imi pierd firea, iar cand vorbesc cu ea simt ca imi pierd cuvintele si nu mai pot scoate niciun sunet. Vi s-a intamplat? Ca mie nu. E ceva nou si ma enerveaza. Eu de obicei daca am un luctu sa il zic cuiva il zic orice ar fi, scort si la obiect. De data asta nu pot, nici daca imi dai in cap nu pot lega 3 cuvinte. Nu pot renunta la sentiment. Urasc treaba asta. Urasc situatia. Urasc acea persoana. MINT. Nu o urasc. Ma amagesc doar.
vineri, august 21, 2009
Lipsa de inspiratie
Deci deja incep sa ma simt nasol toti sciriu pe blog numai eu nu am inspiratie deloc:-< Drept ii ca in ultimu timp o fost vremuri destul de tulburi dar totusi asa o lipsa de inspiratie nu am mai avut de mult.
Cand am inceput blog-u am citit cateva articole de pe alte bloguri si am dat peste cateva bloguri care erau un fel de jurnal.Adica autoru blogului pur si simplu scria ce facuse ziua aia...
Daca ma apuc eu sa scriu ce fac in fiecare zi ar fi atata de monoton.Dimineatza ma trezesc beau o cafea si-mi fumez tigara de dimineata dupaia frec menta pana pe la 8 si ies cu prietenii pe la 12 cand ajung acasa ma pun sa dorm si a doua zi incep de la inceput.
Cred ca stiu de unde pana de inspiratie in ultimele 3 saptamani am trecut printr-o tona de cacaturi si am ramas foarte confuz si sper sa scap de chestia asta cat mai repede.Daca scriam pe blog ce am in cap in ultimu timp asi fi scris acelasi articol cu Kitty pt ca am trecut cam prin acelasi lucru amandoi.But life goes on.Nu stiu pt cat timp da it goes on.
Live as if you will die tomorow, learn as if you would live forever(Ghandi)
Cand am inceput blog-u am citit cateva articole de pe alte bloguri si am dat peste cateva bloguri care erau un fel de jurnal.Adica autoru blogului pur si simplu scria ce facuse ziua aia...
Daca ma apuc eu sa scriu ce fac in fiecare zi ar fi atata de monoton.Dimineatza ma trezesc beau o cafea si-mi fumez tigara de dimineata dupaia frec menta pana pe la 8 si ies cu prietenii pe la 12 cand ajung acasa ma pun sa dorm si a doua zi incep de la inceput.
Cred ca stiu de unde pana de inspiratie in ultimele 3 saptamani am trecut printr-o tona de cacaturi si am ramas foarte confuz si sper sa scap de chestia asta cat mai repede.Daca scriam pe blog ce am in cap in ultimu timp asi fi scris acelasi articol cu Kitty pt ca am trecut cam prin acelasi lucru amandoi.But life goes on.Nu stiu pt cat timp da it goes on.
Live as if you will die tomorow, learn as if you would live forever(Ghandi)
luni, august 17, 2009
Praga
De ce trebuie să vezi Praga? Pentru că după părerea mea este unul dintre cele mai frumoase oraşe din Europa. Drumul către Praga este foarte...drept...mai ales după ce ieşi din România. Dar e superb.
Ce poţi să vezi în Praga? Pentru fete, şi mai ales pentru fetele înfocate după cumpărături (aşa ca mine), vă recomand cu cea mai mare caldură centru. E o piaţă (square), lungă cam de 1 km şi pliiiiină numai cu magazine =p~. În capătul centrului este Muzeul Naţional care de asemenea este magnific. Îţi ia lejer 4 ore sa îl vezi tot.
Pe urmă te poţi îndrepta spre Castel, iar pe drum să treci pe la Ceasul Astronomic şi peste Charles Bridge, cel mai frumos pod peste Vltava. Este doar pt pietoni, dar e splendid.
Hradcany cuprinde Castelul şi Catedrala St. Vitus, de asemenea este si locul unde stă preşedintele Cehiei.
Praga are bineînţeles şi o panoramă extraordinară.
Vă recomand ca dacă treceţi prin Praga să faceţi un popas de măcar 2 zile pentru că merită ;).
Ce poţi să vezi în Praga? Pentru fete, şi mai ales pentru fetele înfocate după cumpărături (aşa ca mine), vă recomand cu cea mai mare caldură centru. E o piaţă (square), lungă cam de 1 km şi pliiiiină numai cu magazine =p~. În capătul centrului este Muzeul Naţional care de asemenea este magnific. Îţi ia lejer 4 ore sa îl vezi tot.
Pe urmă te poţi îndrepta spre Castel, iar pe drum să treci pe la Ceasul Astronomic şi peste Charles Bridge, cel mai frumos pod peste Vltava. Este doar pt pietoni, dar e splendid.
Hradcany cuprinde Castelul şi Catedrala St. Vitus, de asemenea este si locul unde stă preşedintele Cehiei.
Praga are bineînţeles şi o panoramă extraordinară.
Vă recomand ca dacă treceţi prin Praga să faceţi un popas de măcar 2 zile pentru că merită ;).
joi, august 13, 2009
Sentimente
După ploaie, vine vreme bună. Sau în cuvintele mele: după ploaie, vine furtuna.
Să încep cu începutu. Urăsc diacriticile(ă,î,â,ş,ţ). Noi "Artys" am fost într-o luuuungă călătorie şi ăsta e motivu pentru care nu am scris de vreo lună jumate. Am umblat prin fiecare colţişor al lumii şi am cunoscut mulţi oameni noi şi în general lucruri noi. Încă lucrăm la un rezumat al călătoriei :).
Şi acum să revin la sentimentele mele. Le urăsc şi pe ele. Care e rostul lor? Să te facă să suferi. Nu ar fi mai uşor dacă nu te-ar interesa? De fiecare dată când ai încredere în cineva sfârşeşti trădat. De fiecare dată când implici sentiment în ceva, acel ceva moare, se termină, se intoarce împotriva ta sau alte bălării dinastea. De ce dacă iubeşti, cel/cea pe care o iubeşti îşi bagă picioru, sau chiar nu îl/o interesează? Am ajuns la concluzi că nimic nu mai merită încrederea mea, şi chestia în care voi mai pune sentiment va fi probabil ceva ce nu se va strica, nu se va termina, nu va muri sau nu va disparea. Voi deveni în scurt timp o insensibilă şi o nesupusă (asta sunt deja :P). Şi sunt foarte convinsă că îmi va fi mai bine. De ce să mă gandesc că cel de lângă mine suferă, când nimeni nu mă întreabă ce am paţit sau dacă sunt împăcată cu o anumită situaţie. De ce să nu îl bag în căcat până-n gât şi să preiau ce era al lui? De ce să nu sufere alţii din cauza mea? De ce sa îmi pese dacă nici altora nu le pasă?
De ce devin tot mai nervoasă cu cât avansez în scris? De ce am impresia că de acum înainte nu ii va păsa nimanui ce fac? De ce am impresia că în următoarea perioadă voi răni persoane înainte dragi? Voi arăta o faţă violentă... O voi arăta doar pentru simplu motiv că nu are cine să ma calmeze. Că nu va mai exista o persoană care să mă facă să gândesc mai liniştit şi pur şi simplu să mă transform în miel. Nu voi mai fi aşa. Nu vreau să mai iubesc, să îmi pese, să am remuşcări. Vreau să ignor.
Mersi că m-ai lăsat să îmi scot la vedere anumite gânduri, BloodLine.
Să încep cu începutu. Urăsc diacriticile(ă,î,â,ş,ţ). Noi "Artys" am fost într-o luuuungă călătorie şi ăsta e motivu pentru care nu am scris de vreo lună jumate. Am umblat prin fiecare colţişor al lumii şi am cunoscut mulţi oameni noi şi în general lucruri noi. Încă lucrăm la un rezumat al călătoriei :).
Şi acum să revin la sentimentele mele. Le urăsc şi pe ele. Care e rostul lor? Să te facă să suferi. Nu ar fi mai uşor dacă nu te-ar interesa? De fiecare dată când ai încredere în cineva sfârşeşti trădat. De fiecare dată când implici sentiment în ceva, acel ceva moare, se termină, se intoarce împotriva ta sau alte bălării dinastea. De ce dacă iubeşti, cel/cea pe care o iubeşti îşi bagă picioru, sau chiar nu îl/o interesează? Am ajuns la concluzi că nimic nu mai merită încrederea mea, şi chestia în care voi mai pune sentiment va fi probabil ceva ce nu se va strica, nu se va termina, nu va muri sau nu va disparea. Voi deveni în scurt timp o insensibilă şi o nesupusă (asta sunt deja :P). Şi sunt foarte convinsă că îmi va fi mai bine. De ce să mă gandesc că cel de lângă mine suferă, când nimeni nu mă întreabă ce am paţit sau dacă sunt împăcată cu o anumită situaţie. De ce să nu îl bag în căcat până-n gât şi să preiau ce era al lui? De ce să nu sufere alţii din cauza mea? De ce sa îmi pese dacă nici altora nu le pasă?
De ce devin tot mai nervoasă cu cât avansez în scris? De ce am impresia că de acum înainte nu ii va păsa nimanui ce fac? De ce am impresia că în următoarea perioadă voi răni persoane înainte dragi? Voi arăta o faţă violentă... O voi arăta doar pentru simplu motiv că nu are cine să ma calmeze. Că nu va mai exista o persoană care să mă facă să gândesc mai liniştit şi pur şi simplu să mă transform în miel. Nu voi mai fi aşa. Nu vreau să mai iubesc, să îmi pese, să am remuşcări. Vreau să ignor.
Mersi că m-ai lăsat să îmi scot la vedere anumite gânduri, BloodLine.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
