Life

Oricat ai incerca nu poti sa it planifici viata. Viata nu ii ceva stabil nu merge tot timpu cum vrei tu oricat de bine iti ti viata in faru oricate norme, dupa care iti tariesti viata, ai tot apar situatii pe care nu le poti planifica.

Poti alege la ce liceu sa te duci ce facultate sa faci ce sa mananci si ce sa citesti poti sa iti alegi un hobby sau cu cine iesi dar viata nu poti sa ti-o alegi.Nu cred intr-un destin fix care nu poate sa fie schimbat un destin asupra caruia sa nu ai nici o putere nici un cuvant de spus ca ar fi prea usor.A-si putea sa stau toata ziua in fata calculatorului sa imi pierd vremea cu jocuri puierie sau sa imi petrec toata viata uitandu-ma la filme si sa spun ca acesta imi este destinu sa stau toata ziua si sa nu fac nimic sa ma uit pe pereti si sa frec menta si ca nu pot schimba asta.Eu cred ca destinul este ca un coridor plin de usi de o parte si de alta si fiecare usa duce la un alt coridor decorat altfel dar tot plin de usi si putem alege pe ce usa vrem sa intram putem merge zile, luni chiar ani intregi pe acelasi coridor fara sa intram pe nici o usa pana gasim o usa care sa ne atraga sa simtim undeva in interioru nostru ca acea usa poate ascunde ceva ce ne dorim de mult dar nu am gasit usa potrivita chiar daca la fiecare usa ar fi un prieten, o ruda sau cineva pe care sa-l respectam sau sa avem multa incredere ca se gandeste doar la binele nostru si sa zica ca poate usa asta nu ii cea potrivita si ca dupa usa asta sar putea sa nu fie nimica sa fie sfarsitul drumului nostru decizia este tot a noastra noi alegem daca sa intram sau nu pe acea usa daca ascultam ce ne zic ceilalti stiind ca ne doresc numai binele.

Viata este a noastra sa facem ce vrem cu ea si cred ca ceea ce ar trebuii sa ne ghideze nu sunt niste norme religioase oricare ar fi religia nici un regim politic sau normele altora ci sa fie niste norme pe care ni le alegem noi ni le impunem noi care credem noi ca ne vor ajuta sa traim cat mai fericiti mai linistiti si ne vor decora coridoarele cum ne dorim noi.Nu trebe sa negam complet normele altora fiecare le are pe ale lui si sigur multe norme o sa le gasim la mai multi in diferite forme dar cu aceiasi baza aceiasi fundatie.Normele ni le creem noi sau ni le insusim de altii cu gandul ca ne vor ajuta.
Dar si aceste norme ar trebuii sa le controlam noi sa le modelam sa le retusam in fiecare zii sa le facem sa intre in puzzleul ce reprezinta viata noastra.Normele ar trebuii sa fie ca personalitatea noastra pt ca multi mai luam bugatele din personalitatea altora mai copiem cate un gest cate o reactie de la altii dar chiar daca la inceput acel gest este identic cu al persoanei de la care l-am copiat cu timpul se schimba devine al nostru isi schimba intensitatea si intelesul pt a ne reprezenta pt a deveni al nostru.Putem “imprumuta” de la alti dar nu tot pt ca altfel am fi cu totii identici fara a ne putea diferentia si pt ca fiecare ne traim viata dupa alte norme alte reguli care ne asigura fericirea.

Nu putem sa ne planificam viata trebuie sa traim in moment fara ieri fara maine doar azi dar dupa niste reguli autoimpuse.

Confesiounea unui regret

Nu inteleg cum o persoana rationala si calculata ca mine care nici odata nu a facut ceva ce sa regrete ceva ce sa il batuie ca o stafie o perioada indelungata de timp o persoana care sa is calculeze absolut fiecare reactie pana la cel mai mic detaliu poate sa fac o prostie atat de mare incat sa regrete toata viata pentru cateva minute de nervi pentru cateve clipe pline de adrenalina care sa ii intunece mintea si sa lase balta tot ceea ce pretuieste mai mult sa indeparteze de el unul dintre singurele lucruri bune care i s-au intamplat in viata asta de cacat pe care o traim.
Din a 7-a mi-am trait viata dupa motto-u "life sux get used to it" pana acuma un an si cateva luni cand am cunoscut-o pe ea.Cea mai frumoasa , mai desteapta si mai buna fata din lume si chiar daca nu stiam in ce ne bagam la inceput a iesit ceva am ajuns sa ne indragostim unu de celalalt chiar daca nu a fost relatia perfeta din puncul altora de vedere.Ne-am certat ne-am despartit pentru ceva timp dar ne-am impacat si relatia a devenit si mai frumoasa.
Pana azi cand din cauza unui amestec de stress din cauza bac-ului si gelozie intr-o conversatie de cateva minute am reusit sa distrug totul sa distrug din temelii tot castelul de nisip construit cu atata grija.Alaturi de ea am realizat ca viata nu trebe sa "suga" poate fi si frumoasa daca vrei.
Cei care ma cunosc stiu ca sunt un mincinos innascut pot sa mint fara sa ma dau de gol si imi vin minciunile in cap lafel de usor ca si cuvintele cand vorbesc despre subiectul meu preferat.Despre un singur lucru nu pot sa mint si oricat de mult asi incerca acele 2 cuvinte nu pot sa-mi iasa pe gura fara sa le simt.Nu pot zisce "te iubesc" la nimeni fara sa o simt.Si chiar daca nu a fost ea prima la care i-am zis ca o iubesc la ea am simtit-o cu o intensitate pe care nici eu nu mi-am imaginat ca este posibila.Asi renunta la orice pentru ea si nu am fost capabil sa ii arat.
Niciodata nu am vrut sa folosesc blog-ul ca un loc in care pot sa imi exprim sentimentele in ceea ce ma priveste nu am vrut sa fac din blog un jurnal in care sa imi pun pe masa de operatie sufletul pentru a fi disecat si examinat cu atentie de altcineva.Fac asta cu gandu ca poate imi ridica bolovanul de pe inima cu speranta ca o sa faca o diferenta si o sa o aduca inapoi desi sunt sceptic pentru ca nici eu nu mas ierta pentru ce am facut.Dar asta este we have to fight our own fights and pay for our mistakes.Chiar daca pentru unele trebe sa regretam toata viatza senzatie care nu am crezut ca o sa o am niciodata cu gandu ca planuiesc totu prea bine ca sa nu imi iasa ceea ce vreau.
Odata am reusit sa imi inving necesitatea de a planifica si am obtinut ceea ce nu credeam ca o sa am niciodata cea mai pretioasa perla, cea mai fascinanta persoana cea ce mi-am dorit din totdeauna, pe ea.Doar ca sa las ca monstrul din mine care asteapta rabdator in cele mai intunecate colturi ale minti mele aceea ocazie de a iesi acel monstru care iese la iveala de fiecare data cand ceva ma enerveaza si nu se opreste din drumul lui distructiv decat cand e prea tarziu cand nu pot reface ceea ce a distrus si ma lasa sa sufar consecintele izbucniri mele ca un bilet pe masa care imi zice ca pleaca pentru moment dar o sa revina si o sa faca acelasi lucru dinnou.Pana acuma acel monstu nu mi-a afectat atat de mult viata dar acum, cand el sigur sarbatoreste cea mai mare victorie a lui, a reusit sa distruga ceea ce pretuiam mai mult a reusit sa o indeparteze de mine poate definitiv.Ceea cel mai rau e ca acel monstru sunt tot eu si nu pot sa dau vina pe el ca fiind altcineva inafara de mine nu pot sa mint lumea sau pe mine insumi ca acel monstru este altcineva decat mine.
Se zice ca timpul vindeca tot dar nu este adevarat pur si simplu rana se cicatrizeaza urmand ca cicatricea aia sa ne bantuie tot restu vietii amintindune de aceea clipa cand ne-am ranit si de fiecare data cand ne amintim rana se deschide si trecem dinnou prin acele dureri.Dar de data asta trebe sa las timpul sa treaca chiar daca stiu ca fiecare clipa o voi percepe ca o eternitate.
Life sux dar nu tot timpu, am invatat asta ,acuma ca trebe sa imi platesc gresala stiu.Poate prea tarziu.
Sper ca aceel "poate" nu o sa fie un sigur vreau sa se transforme intr-un nu sa devine NUprea tarziu.

Suffer

Te uiti ierdut pe geam. Si tu ai vrea sa stii la ce te uiti, dar nu te uiti exact la ceva. Te uiti in gol si te gandesti ca tu esti cel ce a stricat totul. Iti repeti in continuu « daca stiam ca asa se va intampla, nu faceam asta », dar in zadar. Nu mai poti schimba nimic acum, totul e pierdut. Te indrept spre fotoliu, te asezi si iti strangi geninchii la piept. Un fior iti trece prin coloana. Duci mana spre pachetul de langa tine, scoti o tigara, si cu mana tremuranda o aprinzi. Scrumiera e deja plina da rasta e ultimul lucru care te dreanjeaza. Te macina gandul ca tu esti singurul vinovat. Nu mai poti face nimic sa corectezi greseala. Visul tau de atatia ani s-a spulberat intr-o clipa. Clipa in care s-a umplut paharul si s-a varsat. Tu esti singurul care de atata timp picurai zi de zi in el fara sa te gandesti ca astfel iti vei ruina cel mai pretios vis pe care il aveai. Incepi sa plangi insa asta nu va schimba realitatea. Deschizi o sticla de vin, torni in pahar si bei pe nerasuflate. Apoi iti mai torni un pahar si iti aprinyi inca o tigara.
Tu esti singurul vinovat pentru ceea ce s-a intamplat!

Măşti

[Felicitari Artys! Al 100-lea post!]

Capsula de ghiata. Incerci sa iesi dar in zadar. Nu poti. Joci acelasi rol zi de zi. E greu, te cred, sa faci de fiecare data ceea ce nu vrei sa faci. Sa pari dur, sa te invelesti in piatra, dar numai tu stii ce se ascunde in spatele acesteia. Doar tu stii cat plangi in fiecare noapte ca ai un vis pe care nu il spui nimanui, o dorinta ascunsa care doar in mintea ta are sens. Nu vrei ca cei din jur sa te cunoasca cu adevarat. Ei vad in tine doar acea persoana puternica ce nu se da in laturi de la nimic, in schimb tu esti un las. Traiesti in alta lume cand esti singur, o lume pe care doar tu o stii, o lume in care nu ai curajul sa intorci vorba nimanui, in care regreti orice mica greseala a ta, o lume in care tu esti doar un fir de praf purtat intr-o directie nedefinita. Iti e teama sa recunosti ca in final nu vei putea face fata. Iti e frica de ziua cand scutul in spatele caruia te ascunzi se va sparge si toata lumea va vedea adevarul. Va veni ziua cand iti vei da jos masca si vei afisa lumii adevarata ta fata. Acea fata sensibila pe care doar tu o cunosti, dar de care nu vrei sa afle nimeni. Masca pe care o porti te face sa pari integru, echilibrat, prudent si curajos, insa ea ascunde adevarata persoana, sensibila, introvertita, deprimata si fricoasa. Plangi in fiecare noapte ca nu poti renunta la masca ta, este singura ta legatura cu lumea. Fara ea iti vei pierde prietenii, chiar si familia. Fara ea te vor considera un las si un ratat care nu este in stare nici macar sa isi ridice privirea din pamant. Dar vei ajunge in ziua cand fiecare isi va arunca masca si isi va arata adevarata fata. Atunci va fi testul pe care il vei da. Dar din ziua aceea nimeni nu te va mai recunoaste, vei intra in umbra si vei fi uitat. Pana in ziua aceea iti vei pune masca de fiecare data cand vei pasi afara din casa.

Fara inceput si fara sfarsit. Ai grija de masca ta!

Vineri = a 7a zi. Se facu lumina

[Articol scris la cererea cititorilor]

Sunt multe lucruri in lume care ma deprima. Nu ma deprima in propriul sens al cuvantului, cid oar imi creeaza o stare de disconfort pe care nu o prea agreez. Unul dintre aceste lucruri este fusta. Nu orice fel de fusta ci o fusta de aproximativ juma de metru lungime, adica pana deasupra genunchilor, relativ evazata, cu vreo cateva volanase, iar cireasa de pe tort, de culoare rosie. Nu zic ca era urata neaparat, dar eu nu as putea sa port asa ceva nici daca m-ar plati cineva. Poate ea se simtea bine, nu am ce comenta, dar mie imi cam venea sa vomit de fiecare data cand o vedeam. Din fericire traim intr-o tara libera si fiecare poate sa poarte ceea ce isi doreste. Fusta rosie nu face exceptie.

Si acum urmeaza bineinteles motivul principal al articolului.

De ce se tund barbatii chei fara niciun motiv bine intemeiat, medical (chimoterapie), igienic (insecte jucause cu picioare) sau alte motive relativ independente de ei? Se tund chei doar pentru a face lumina [asta e I-ul pe care vreau sa pun punctul]. In primul rand vreau sa descriu cat mai exact look-ul acestui specimen de barbat: chelie, camasa cu ceva dungulite verticale de culoare albastru deschis, sacou de culoare inchisa, nelipsitul fular, blugi tot de culoare deschisa si cel mai important rupti, dar nu rupti asa din greseala ci intentionat, mai exact ciuruiti, pantofi negri, ciocati, luciosi, foarte bineveniti in lumea cocalarilor. Si aproape toata seara a trebuit sa il admiram pe „Gaurica” al nostru sau „Farul din Alexandria” care isi imprastia razele in toata incaperea. Nu am nimic personal cu el. Nici macar nu il cunosc. Ma prost-dispun oamenii chei pentru simplul fapt ca fac legatura cu chimoterapie si prind o usoara mila pentru ei. Oamenii care sunt chei doar pentru a face lumina imi lasa impresia de stupiditate acuta si idiotenie cronica.

P.S. nu ma ia de nimeni ca persoana ci doar ca aspect. Tratati articolul ca atare.

Amintiri din club

Cu greu am reusit sa adun destul curaj sa folosesc acest titlu
gandindu-ma ca stric titlul unei opere care mi-a facut copilaria mai
amuzanta . Am reusit gandindu-ma ca cei pe care o sa-i descriu in
acest post nu au nici cea mai mica urma de respect pt operele
nationale ,chiar daca unele sunt porcarii dar sunt si unele frumoase.
Sa incep totusi sa vorbesc despre ce vroiam inainte sa ma bag in alte
chestii care nu isi au locul aici(in acest post nu pe blog).
Sambata noaptea(mai exact duminica dimineata) am fost in club avi-cola
din tg.mures cei care sunt "de pe aici" stiu de care vorbesc. Clubul
in sine arata genial. Tot sunt de parere ca acolo un mic concert rock
ar merge perfect. Are peretii acoperiti cu burete si acolo un pogo ar
fi mai mult decat binevenit.
Tin sa-mi felicit prietenii pe Sunleed si Serge van Sceaux pt ce au
reusit sa faca si a fost o seara faina chiar daca muzica nu ma prea
incanta. Cei care au terminat Vice City poate stiu replica "I can't
think straight if my knees ain't banging",sunt un impatimit ascltator
de muzica rock.
Dar ca de obicei am luat-o pe aratura si am derivat de la ideea
principala asa ca de acuma am sa fiu scurt si subiect.
Cat timp ma plictiseam am observat (m-am cacat pe mine de ras) cum
dansau unele persoane (putine dar suficient cat sa ii categorisesc).
Asa ca sa vi le descriu.

Tipul boxer: practicat de o singura persoana din club din cate am
observat era foarte interesant. Pumnii tinuti inclestati si mainile
care initial sunt tinute in garda se intind stanga-dreapta-stanga in
fata lovind aerul. Dezavantajul este nu poti dansa cu cineva ca risti
sa ii scoti un dinte. Avantajul este ca poti sa mergi noapte pe strada
fara griji ca ai antrenament sa bati un posibil atentator.

Tipul delfinul jucaus: practicat de putin mai multi decat cei care
practica tipul boxer. O descriere sumara a complexului dans ar fi sa
iti duci capul in fata si fundul in spate iar apoi fundul in spate si
capul in spate in acelasi timp, miscarea repetandu-se cat de cat pe
ritmul melodiei. Asemanator cu delfinul cand se joaca si iese din apa
si inoata doar cu coada stand vertical. Avantajul este ca faci un pic
de sport, dezavantajul este ca areti al naibi de ridicol.

Tipul gamer: tip destul de mult practicat. Numele nu prea are legatura
dar dansul este indentic cu cel care este practicat de oamenii din
cluburile din jocul vampire the masqurade bloodlines si arata extrem
de amuzant. Un adaos la acest tip este o mana in buzunar si cealalta
tinand tigara aprinsa mana fiind miscata in toate directile ca la
dansul initial. Nu pot descrie metoda exact pt ca este prea energica.
Avantajul este ca faci sport chiar bine dezavantajul fiind riscul de a
transpira excesiv sau sa pognesti pe cineva. Tigara ca accesoriu este
doar pt cei experimemtati.

Tipul gaina fara cap: tip practxicat de un numar mic de persoane.
Tehnica gaina fara cap este foarte veche si putini o mai stiu si
practica. Dupa un numele o spune acest tip de dans este asemanator cu
o gaina la care i se taie capul, dansatorul zbatandu-se frenetic fara
a ritmul sau melodia. Avantajul este sportul, trebuie antrenament sa
practici acest tip iar un dezavantaj este ca ai nevoie de un spatiu
mare de desfasurare.

Toate tipurile au un avantaj comun: binedispun pe cei plictisiti care
nu au ce face si se uita la lume cum danseaza.
Un ultim sfat pt cand mergeti in club data viitoare:pt baieti- luati-
va blugi care sa nu pice de pe voi ca pe nimeni nu intereseaza daca
zambesc sau nu vacutele de pe chiloti; Pt fete- fusta nu trebe sa
fie mai scurta decat chilotii si in general fustele nu sunt facute s
porneasca de la sutien.

Obsesii

Traiesc din obsesii. Si ca sa stie toti despre ce vorbesc eu aici (scriu), obsesia ii treaba aia cand ai o idee fixa, de obicei destul de ciudata, nu te poti gandi numa la ea, te face sa te simti foarte ciudat, iti creeaza o stare de agitare si vrea neaparat sa fie rezolvata. In cazul meu, obsesiile is la ordinea zilei. Nu pot trai fara obsesii. De fiecare data am cate ceva in cap care vreau cu disperare sa indeplinesc. Fie urmatoru pachet de tigari pe care mi-l voi lua, fie un articol despre cat de ciudata sunt, fie o persoana. In cazul obsesiilor pe obiecte nu e asa problema, insa cand intervine o persoana, si implicit obsesia pe ea am nevoie in continuu sa vorbesc cu sau despre ea, sa stiu absolut totul despre ea, sa simt ca intr-un anumit fel o controlez. Nu e mare tragedie pana aici. Problema e cand acea persoana nu reactioneaza. Cand incerc sa fac tot ce pot sa vorbesc macar cu ea si nu reusesc. Si asta imi amplifica curiozitatea si orgoliul si implicit devin o obsesie primordiala. Trebuie sa recunosc ca prima obsesie pe care am avut-o pe o persoana dupa ce am venit inapoi in oras a fost BloodLine, dovada ca acum suntem best-friends. Ceea ce se rezuma ca el a reactionat la actiunile mele obsesive si ne-am foarte imprietenit. Persoana pe care am acum obsesie e genul de persoana cui nu ii poti intra sub piele. Ori te place ori nu. Urasc persoanele de genu asta. Le urasc pentru ca mi se par foarte misterioase. Imi plac misterele, dar alea care se pot rezolva. Il urasc pe el pentru ca nu ii pot dezlega misterul. E ca o scoica cu perla. Cum ma apropiu, puf, se inchide. Curiozitatea de a afla ce se ascunde sub imaginea de persoana dura ma omoara. Si asta a devenit obsesie. Vreau sa stiu neaparat ce se ascunde in spatele duritatii si sobritatii pe care o afiseaza. Vreau sa stiu cum gandeste, dupa ce principii actioneaza, ce il atrage, ce il intriga, tot. Il urasc pentru asta. Am nevoie ca obsesia sa imi fie alimentata. Am nevoie sa fac pasi spre a dezlega misterul. Am nevoie de o nisa pe care pot sa ma strecor in backstage. Vreau sa stiu ce e in spatele fatadei. Obsesie.

Nu pot trai fara obsesii. In permanenta trebuie sa stiu cum reactioneaza persoanele din jurul meu. Trebuie sa stiu cum functioneaza obiectele din jurul meu. Trebuie sa imi satisfac obsesiile, orgoliul si curiozitatea.

Moara cu "hai noroc!"

Apropiindu-se cu pasi marunti dar siguri, bacalaureatul functioneaza ca un corp imens in jurul caruia graviteaza diverse carti, caiete, creiere si bucati de self-esteem. Pt multi dintre noi cei care avem bac-ul anul acesta, comparatia cu un obiect imens in jurul caruia se misca ordonat notiunile enumerate mai sus nu are sens. Ca sa ma fac mai usor inteles, multi nu invata deloc pt bac, nu se gandesc deloc la bac si nu le pasa, in general, de bac. Foarte bine! La urma urmelor orice decizie le apartine, in primul rand cea cu "ce fac cu viata mea" la inceput. Nu ar trebui sa ii condamne nimeni pt ca nu isi dau silinta sau pt ca sunt putin impotriva sistemului. Ar putea fi categorisiti drept hipsteri, dar sunt rarisimi aceia care se mandresc cu lipsa lor de interes. Asa ca ne multumim sa ii privim cum se pisa impotriva curentului si sa radem de ei. Sau asa ceva.
Dar mai este o varianta, stimati cititori sau mai degraba stimate cititorule. In loc sa inveti, poti sa te faci ca inveti, in loc sa citesti si sa comentezi literar, poti sa citesti si sa comentezi dupa bunul tau plac. Poti sa iti construiesti in mintea ta o varianta complet diferita a unui comentariu de opera literara si sa te amuzi pe cinste reimaginandu-ti-l cateva ore mai tarziu. Poti sa iei un personaj dintr-o nuvela sau dintr-un roman si sa-i iei fiecare cuvant si fiecare gest al sau ca atare, fara a-l mai procesa utilizand metode complexe de caracterizare. De exemplu, si aici vroiam sa ajung de la inceputul articolului, sa-l luam pe Ghita din Moara cu noroc. Sunt sigur ca multi dintre voi ati auzit de opera marelui clasic, cica, Ioan Slavici. Dar probabil ca nu la fel de multi ati auzit de personajul central al acestei scrieri, si anume Ghita. Ghita este un biet sarantoc taran, care locuieste la tara impreuna cu familia lui de tarani. Intr-o minunata zi a anului, Ghita intra in posesia, prin arenda, unui local rural, aflat pe un teren intravilan. Acest local, numit ironic Moara cu noroc, se intampla sa aiba nenumarati clienti. Vazand ca-i creste punga cu galbeni precum punga cu galbeni a unui evreu, Ghita face pla mare la Lica. Lica este un copil de mingi al marilor mosieri, dar el in loc sa recupereze mingile, recupereaza porcii. Pana aici nimic suspect in tentativa lui Ghita. Insa se intampla sa aflam pe parcursul povestirii ca acest Lica era el insusi om cu coaie in societatea intercomunala si ca nu permite ca cineva sa taie cocosul in fata lui. Asa ca se pune pe amenintari si ajunge sa si-o doreasca pa Ana, Ghita's hot wife, sub el, gafaind. In continuare nimic neobisnuit. Trecand peste mai multe secvente irelevante si plictisitoare, ajungem la cea finala, in care Ghita baga cutitu in Ana, aceasta printr-o ultima sfortare il striga pe Lica piromanul in ajutor, dar printr-un act de imensa tradare il musca.
Cateva ore mai tarziu, piticul necunoscut il gaseste pe Lica mortul inchinandu-se la poalele unui copac, ud tot din cap pana-n picioare, cu o vaga expresie de sange pe fata. "Aaaaarghh! De ce ai murit de mana copacului?", zise dwarful si incheie penultima scena a monumentalei opere. A doua zi, baba se intoarce din calatorie si pleaca in calatorie impreuna cu pistruiatii sai nepoti.

The end

No subject

Ceea ce urmeaza sa citesti iti poate afecta starea de spirit deoarece face referire la anumite persoana si chiar nu ma intereseaza daca te numeri printre ele. Si daca chiar ai ceva de zis, deaia sunt facute comentariile.
Cum cred ca te-am obisnuit de o perioada mie imi place sa scriu despre oamenii prosti. Stiu ca nu e frumos, dar sunt niste aspecte care ma deranjeaza, ba mai mult, ma enerveaza la acele persoane care imi dau senzatia ca au cap doar ca sa nu le ploua in gat. "Organele care nu sunt folosite se atrofiaza". Unii oameni chiar nu isi folosesc acel organ localizat in cutia craniana, de culoare roz, parte a sistemului nervos central. Oricat de multi bani ai avea, oricat de multe legaturi ai avea, oricat de popular ai fi, prostia nu te ocoleste. Banii, imaginea si pilele nu te fac mai destept. Din contra, de multe ori te indobitocesc. Daca esti major, inseamna ca ai drept de vot. Daca sustii si te mandresti ca ai fost la vot si te intreaba cineva ce ai votat si te uiti ca bou' la poarta noua inseamna ca traiesti degeaba. Respiri oxigenul degeaba. Se zice ca una din 4 persoane e retardata multal. Daca esti cu inca 3 persoane si nu observi nimic ciudat, inseamna ca tu esti acela. Daca ti se pare ca cei din jurul tau sunt ciudati, revino-ti, tu esti cel ciudat. Prostia nu alege in fuctie de cuoarea parului, numarul pe care il porti la pantofi, faptul ca te pisi din picioare sau nu, culoarea preferata sau banii pe care ii ai in momentu respectiv la tine. Prostia e ca o boala, din nastere. O ai, dar numa la o anumita varsta apar simptomele. Nu te poti concentra la fel ca ceilalti, iti vine sa razi din orice cacat, crezi ca doar cei din jur stiu sa faca glume (la glumele tale razi doar tu), esti tema majoritatii glumelor, ai observat ca nu treci la mate, la fizica, la chimie si daca mai iei un 4 ramai si la romana sau pur si simplu ai senzatia ca totul se intampla mult mai repede decat poti tu realiza. Daca crezi ca ai una dintre caracteristicile enumerate mai sus eu zic sa faci bine si sa nu iti mai muti fundu ala imputit din casa sau sa consulti un specialist in psihiatrie, poate reusesti sa te internezi intr-un ospiciu care in mod sigur va avea grija de tine. Daca vreti sa stiti parerea mea personala, eu i-as strange pe toti si le-as da foc. Ce fac ei altceva decat sa stea ca o capusa "pe schinarea altora" (pentru cei care nu sunt familiari cu cuvantul "schinare" acesta mai poate fi inlocuit cu "spate"), sa respire exigenul de-a-n pulea, si sa traga societatea in jos. Niste scursuri.
Gata. Am obosit sa ii tot critic pe cei cu deficiente mintale de gen prostime. Promit sa nu arunc cu mai putin de un metru de cacat in ei. Repet. Numa intereseaza daca te afecteaza cumva ceea ce am scris eu mai sus. Si daca totusi te afecteaza, tin sa iti spun ca nu ma intereseaza. Singurul lucru care nu ma intereseaza este daca te afecteaza cumva ceea ce am scris mai sus in cazul in care te vezi in ceea ce am descris eu. Atat am avurt de scris. Have a nice day!