Havelock Ellis a zis cu ceva timp in urma o chestie, parerea mea destul de inteligenta: “All the art of living lies in a fine mingling of letting go and holding on.” Nu cred ca pot sa o traduc in romana pentru ca nu ar suna la fel de bine.
Viata nu e ceva ce iti programezi. Intotdeauna e spontana, iti ofera oportunitati la tot pasul, chiar daca crezi ca tot ce e mai rau ti se intampla tie, in fond este doar din simplu motiv ca tu il simti. Gandeste-te la un accident minor. Cineva e putin neindemanatic se taie la deget cu un cutit. Nu ti se pare un accident grav asa ca il ignori. Acum gandeste-te ca acel cineva esti tu si degetul e al tau. Primul gand e s ail cureti si sa il pansezi. Toate lucrurile care ti se intampla in viata sunt intr-o oarecare masura importante sau banale. Insa niciun lucru nu se intampla degeaba. Fiecare mic gest, raspuns, sentiment are o semnificatie. Sunt lucruri la care la care renunti cu usurinta sau lucruri de care esti foarte sigur ca sunt ale tale, cum ar fi familia sau talentul. Problema e la cealalta categorie de chestii. Cele la care ai renunta, dar nu poti, ca de exemplu acneea, si cele la care nu ai vrea sa renunti toata viata, insa ceva te oblige sa o faci. Viata nu iti arata ce sic and sa alegi. Ea iti ofera oportunitatile, iar iei deciziile. Ai impresia ca tot ce e rau se intampla din nou si din nou, si tot ce e bine se intampla doar o data. Traiesti cu regretul ca nu ai luat o anumita decizie sau ca nu ai spus ceea ce trebuia. There’s the point you have to let go. Stii bine ca tu ai dreptate si ca intr-un fel sau altul poti dovedi de ce esti in stare, there’s the point you have to hold on.
Gandeste-te la ce trebuie sa renunti in viata asta si de ce trebuie sat ii si cu dintii.
Thanks BloodLine for the ideas >:D< or xoxo :))
