Gri. Negru. Dar totusi si putin alb. Mult prea putin raportat la cat negru si gri. Ai simtit vreodata cum e sa nu te poti misca? Sa te doara in continuu, orice muschiulet mic si nesemnificativ, chiar daca il contracti sau il relaxezi? Sa te doara atat de tare incat nici sa gandesti nu poti? Sa nu poti nici macar sa urli, si sa ai senzatia ca nimanui nu ii pasa? Sa ai impresia ca oricat de tare ai vrea sa treaca ea nu trece, din contra, se amplifica? Sa simti ca nu mai poti respira? Sa ti se faca pielea de gaina intr-un moment, iar in momentul urmator sa iti treaca si sa se repete procesul clipa de clipa? Nu iti e foame, din contra, crezi sa daca ai manca ceva sau ai incerca sa bei ceva te vei sufoca? Sa simti cum iti trece sangele prin vene, artere, venule, arteriole, pana in capilare si sa ai impresia ca te doare? Sa crezi ca te doare si atunci cand te ating firisoarele de praf antrenate de miscarea browniana a atomilor din moleculele de aer? Sa simti cum incet incet ti se taie respiratia de durere, si te sufoci, simti ca secunda cu secunda e tot mai dureros, o durere persistenta care patrunde pana in maduva oaselor?
Nu poti compara senzatia de slabiciune cu nimic. Sau atunci cand crezi ca esti singur impotriva tuturor si nimeni nu te asculta, nimeni nu te intelege, nimeni nu vrea sa te ajute. Din contra, te ignora toata lumea, nu ii pasa nimanui, pentru ei esti doar o alta persoana neimportanta. Stai in umbra si te uiti in jur si nu iti gasesti locul in mediu. Ai vrea sa iesi, sa urli, sa alergi, sa te eliberezi, sa iti gasesti un loc, confortabil, unde sa te integrezi perfect, unde te accepta toti asa cum esti, unde nu ii pasa nimanui ca ti-ai luat sosete diferite sau ca ai parul vopsit in 2 culori contrastante. Pur si simplu sa faci ceea ce vrei, sa gandesti asa cum vrei si nimeni sa nu fii contestat, criticat sau batjocorit.
Acel loc nu exista. Traiesti intr-o lume rea, intr-o lume in care toti cer ceva de la tine si nu ofera nimic in schimb, o lume in care comercialul si trendul constau in ura, rautate si exagerare. O lume care nu mai gandeste, care se ascude in umbra proprie, care ii in stare sa iti ia si respiratia doar pentru a iesi in evidenta.
Ce oameni prosti, idioti, stupizi si incapabili ne inconjoara. Totusi, Negruzzi avea dreptate: "Prosti, prosti da' multi!". [Pamflet]
Subiecte
Daca doriti sa cititi despre anumite subiecte sau pur si simplu doriti sa ne usurati un pic munca lasa-ti comment-uri la articole in care sa propuneti si subiecte despre care sa scriem.
vineri, decembrie 04, 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
