Amintiri din club

Cu greu am reusit sa adun destul curaj sa folosesc acest titlu
gandindu-ma ca stric titlul unei opere care mi-a facut copilaria mai
amuzanta . Am reusit gandindu-ma ca cei pe care o sa-i descriu in
acest post nu au nici cea mai mica urma de respect pt operele
nationale ,chiar daca unele sunt porcarii dar sunt si unele frumoase.
Sa incep totusi sa vorbesc despre ce vroiam inainte sa ma bag in alte
chestii care nu isi au locul aici(in acest post nu pe blog).
Sambata noaptea(mai exact duminica dimineata) am fost in club avi-cola
din tg.mures cei care sunt "de pe aici" stiu de care vorbesc. Clubul
in sine arata genial. Tot sunt de parere ca acolo un mic concert rock
ar merge perfect. Are peretii acoperiti cu burete si acolo un pogo ar
fi mai mult decat binevenit.
Tin sa-mi felicit prietenii pe Sunleed si Serge van Sceaux pt ce au
reusit sa faca si a fost o seara faina chiar daca muzica nu ma prea
incanta. Cei care au terminat Vice City poate stiu replica "I can't
think straight if my knees ain't banging",sunt un impatimit ascltator
de muzica rock.
Dar ca de obicei am luat-o pe aratura si am derivat de la ideea
principala asa ca de acuma am sa fiu scurt si subiect.
Cat timp ma plictiseam am observat (m-am cacat pe mine de ras) cum
dansau unele persoane (putine dar suficient cat sa ii categorisesc).
Asa ca sa vi le descriu.

Tipul boxer: practicat de o singura persoana din club din cate am
observat era foarte interesant. Pumnii tinuti inclestati si mainile
care initial sunt tinute in garda se intind stanga-dreapta-stanga in
fata lovind aerul. Dezavantajul este nu poti dansa cu cineva ca risti
sa ii scoti un dinte. Avantajul este ca poti sa mergi noapte pe strada
fara griji ca ai antrenament sa bati un posibil atentator.

Tipul delfinul jucaus: practicat de putin mai multi decat cei care
practica tipul boxer. O descriere sumara a complexului dans ar fi sa
iti duci capul in fata si fundul in spate iar apoi fundul in spate si
capul in spate in acelasi timp, miscarea repetandu-se cat de cat pe
ritmul melodiei. Asemanator cu delfinul cand se joaca si iese din apa
si inoata doar cu coada stand vertical. Avantajul este ca faci un pic
de sport, dezavantajul este ca areti al naibi de ridicol.

Tipul gamer: tip destul de mult practicat. Numele nu prea are legatura
dar dansul este indentic cu cel care este practicat de oamenii din
cluburile din jocul vampire the masqurade bloodlines si arata extrem
de amuzant. Un adaos la acest tip este o mana in buzunar si cealalta
tinand tigara aprinsa mana fiind miscata in toate directile ca la
dansul initial. Nu pot descrie metoda exact pt ca este prea energica.
Avantajul este ca faci sport chiar bine dezavantajul fiind riscul de a
transpira excesiv sau sa pognesti pe cineva. Tigara ca accesoriu este
doar pt cei experimemtati.

Tipul gaina fara cap: tip practxicat de un numar mic de persoane.
Tehnica gaina fara cap este foarte veche si putini o mai stiu si
practica. Dupa un numele o spune acest tip de dans este asemanator cu
o gaina la care i se taie capul, dansatorul zbatandu-se frenetic fara
a ritmul sau melodia. Avantajul este sportul, trebuie antrenament sa
practici acest tip iar un dezavantaj este ca ai nevoie de un spatiu
mare de desfasurare.

Toate tipurile au un avantaj comun: binedispun pe cei plictisiti care
nu au ce face si se uita la lume cum danseaza.
Un ultim sfat pt cand mergeti in club data viitoare:pt baieti- luati-
va blugi care sa nu pice de pe voi ca pe nimeni nu intereseaza daca
zambesc sau nu vacutele de pe chiloti; Pt fete- fusta nu trebe sa
fie mai scurta decat chilotii si in general fustele nu sunt facute s
porneasca de la sutien.

Obsesii

Traiesc din obsesii. Si ca sa stie toti despre ce vorbesc eu aici (scriu), obsesia ii treaba aia cand ai o idee fixa, de obicei destul de ciudata, nu te poti gandi numa la ea, te face sa te simti foarte ciudat, iti creeaza o stare de agitare si vrea neaparat sa fie rezolvata. In cazul meu, obsesiile is la ordinea zilei. Nu pot trai fara obsesii. De fiecare data am cate ceva in cap care vreau cu disperare sa indeplinesc. Fie urmatoru pachet de tigari pe care mi-l voi lua, fie un articol despre cat de ciudata sunt, fie o persoana. In cazul obsesiilor pe obiecte nu e asa problema, insa cand intervine o persoana, si implicit obsesia pe ea am nevoie in continuu sa vorbesc cu sau despre ea, sa stiu absolut totul despre ea, sa simt ca intr-un anumit fel o controlez. Nu e mare tragedie pana aici. Problema e cand acea persoana nu reactioneaza. Cand incerc sa fac tot ce pot sa vorbesc macar cu ea si nu reusesc. Si asta imi amplifica curiozitatea si orgoliul si implicit devin o obsesie primordiala. Trebuie sa recunosc ca prima obsesie pe care am avut-o pe o persoana dupa ce am venit inapoi in oras a fost BloodLine, dovada ca acum suntem best-friends. Ceea ce se rezuma ca el a reactionat la actiunile mele obsesive si ne-am foarte imprietenit. Persoana pe care am acum obsesie e genul de persoana cui nu ii poti intra sub piele. Ori te place ori nu. Urasc persoanele de genu asta. Le urasc pentru ca mi se par foarte misterioase. Imi plac misterele, dar alea care se pot rezolva. Il urasc pe el pentru ca nu ii pot dezlega misterul. E ca o scoica cu perla. Cum ma apropiu, puf, se inchide. Curiozitatea de a afla ce se ascunde sub imaginea de persoana dura ma omoara. Si asta a devenit obsesie. Vreau sa stiu neaparat ce se ascunde in spatele duritatii si sobritatii pe care o afiseaza. Vreau sa stiu cum gandeste, dupa ce principii actioneaza, ce il atrage, ce il intriga, tot. Il urasc pentru asta. Am nevoie ca obsesia sa imi fie alimentata. Am nevoie sa fac pasi spre a dezlega misterul. Am nevoie de o nisa pe care pot sa ma strecor in backstage. Vreau sa stiu ce e in spatele fatadei. Obsesie.

Nu pot trai fara obsesii. In permanenta trebuie sa stiu cum reactioneaza persoanele din jurul meu. Trebuie sa stiu cum functioneaza obiectele din jurul meu. Trebuie sa imi satisfac obsesiile, orgoliul si curiozitatea.