Doua lumi

Cred ca fiecare dintre noi ajunge la un moment dat sa faca o alegere. Sa fie nevoit sa renunte la ceva in favoarea unui alt lucru. Sa aleaga intre doua rele. Gandeste-te ca nu esti singurul care treci printr-o faza de genul acesta. Sa nu stii ce e mai bine in momentul respectiv, ambele idei parandu-ti absurde. Cum ar fi sa traiesti dupa cum ai vrea si cum ar fi sa traiesti dupa cum ti se ordona? Inagineaza-ti lumea dupa sentimentele tale, o lume in care nu ai de ales, o lume in care ai tot ce iti doresti. O lume in care iti poti schimba tinuta intr-o clipita, in care faci orice cariera iti doresti, in care iubesti pe cine vrei, chiar daca in realitate nu este deloc asa. In realitate trebuie sa alegi. Iti alegi imbracamintea, facultatea, cariera, mancarea, prietenii, tot. Am ajuns intr-un moment in care nu mai pot alege. Am impresia ca orice as alege va iesi prost, ca nimic din realitate nu imi satisface dorinta. Simt ca traiesc intr-un lagar pe care singura mi l-am creeat, in care singura ma hranesc cu propria mea ura. Un lagar pe care as vrea sau nu as vrea sa-l sparg, din care as vrea sau nu as vrea sa ies, in care imi place sau nu imi place. Nu vreau sa ma mai gandesc la ceea ce am avut si am pierdut si la ceea ce puteam avea dar nu am vrut. Ai avut vreodata impresia ca ceea ce vrei este de nerealizat? Ca lagarul din jurul sufletului tau nu te lasa sa ai ceva? Acel lagar e ratiunea. Ea e cea care nu iti lasa sentimentele sa zburde, sa faci ceea ce vrei in momentul respectiv, e cea care te face sa constientizezi ca ceva e bine sau rau, cea care te opreste din a face ceea ce iti doresti. Imi urasc ratiunea ca imi tine dorinta arzand in intrerior, imi urasc sentimentele ca imi supraliciteaza ratiunea. Vreau o lume fara bariere, fara judecati, fara limite. O lume in care am doua culori preferate, doua feluri de mancare preferate, doua cariere diferite, doua categorii de prieteni diferiti, doi baieti pe care sa ii iubesc. Si totusi, cum ar fi asa?