vise

Gri. Da, visez in gri cand e cerul gri, visez in verde cand e iarba verde, visez in rosu cand sunt ciresele rosii si visez in negru cand mi-e somnu prea profund. Avand in vedere faptul ca psihologia e o gluma iar medicina ce se ocupa cu somnul e prea ragusita pentru a-mi ajunge vreo idee de-a ei la ureche, tot ce imi ramane de spus despre somn este ca el imi salveaza viata. Nu ca ar fi in pericol, dar astept visul cu o asemenea placere, incat nu conteaza daca vine cand stau infofolit in plapuma mea calduroasa sau pe iarba rece din fata scenei zgomotoase, atata timp cat vine, si imi aduce cu el lucrurile cele mai dragi, mai frumoase si mai placute din lumea asta. Am reusit fara o foarte mare maiestrie sa combin pana la confuzie visul cu somnul. Neintentionat. Totusi, sunt asa de diferite, dar asa de apropiate. Nu chiar asa de apropiate…destul cat sa iti faci o idee despre ce vorbesc. Somnul e ca un background, ca niste dizeuze (am gasit cum le zice la alea de fac backing-vocal) pentru vis. Bine, ziceti voi, poti visa si fara sa dormi. Dar e diferit. Complet. Profanilor. Stati cu ochii in soare si visati! >:P Yes ! (:| cum ziceam… somnul iti tine de urat cand faci o pauza din vis. Ca nu poti visa incontinuu. Ai innebunit? Cum sa faci asta? Iar visul…visul…, te trimite dincolo, in camera mai luminata, mai curata si mai perfecta a casei tale. acolo unde iti pui pe pereti pozele cu prietenii cei mai buni, unde ai un scaun ca de bunica, (stii , care se balanseaza) si un teanc de carti de aventuri si fictiune usoara. Si un player cu niste muzica faina, Coldplay sau Regina (sau duet), si niste boxe hi-fi. Si atat. Pereti albii. O palarie de magician neagra pusa langa cosul pisicii. Chiar ca atat.

Si te trezesti.