Moara cu "hai noroc!"

Apropiindu-se cu pasi marunti dar siguri, bacalaureatul functioneaza ca un corp imens in jurul caruia graviteaza diverse carti, caiete, creiere si bucati de self-esteem. Pt multi dintre noi cei care avem bac-ul anul acesta, comparatia cu un obiect imens in jurul caruia se misca ordonat notiunile enumerate mai sus nu are sens. Ca sa ma fac mai usor inteles, multi nu invata deloc pt bac, nu se gandesc deloc la bac si nu le pasa, in general, de bac. Foarte bine! La urma urmelor orice decizie le apartine, in primul rand cea cu "ce fac cu viata mea" la inceput. Nu ar trebui sa ii condamne nimeni pt ca nu isi dau silinta sau pt ca sunt putin impotriva sistemului. Ar putea fi categorisiti drept hipsteri, dar sunt rarisimi aceia care se mandresc cu lipsa lor de interes. Asa ca ne multumim sa ii privim cum se pisa impotriva curentului si sa radem de ei. Sau asa ceva.
Dar mai este o varianta, stimati cititori sau mai degraba stimate cititorule. In loc sa inveti, poti sa te faci ca inveti, in loc sa citesti si sa comentezi literar, poti sa citesti si sa comentezi dupa bunul tau plac. Poti sa iti construiesti in mintea ta o varianta complet diferita a unui comentariu de opera literara si sa te amuzi pe cinste reimaginandu-ti-l cateva ore mai tarziu. Poti sa iei un personaj dintr-o nuvela sau dintr-un roman si sa-i iei fiecare cuvant si fiecare gest al sau ca atare, fara a-l mai procesa utilizand metode complexe de caracterizare. De exemplu, si aici vroiam sa ajung de la inceputul articolului, sa-l luam pe Ghita din Moara cu noroc. Sunt sigur ca multi dintre voi ati auzit de opera marelui clasic, cica, Ioan Slavici. Dar probabil ca nu la fel de multi ati auzit de personajul central al acestei scrieri, si anume Ghita. Ghita este un biet sarantoc taran, care locuieste la tara impreuna cu familia lui de tarani. Intr-o minunata zi a anului, Ghita intra in posesia, prin arenda, unui local rural, aflat pe un teren intravilan. Acest local, numit ironic Moara cu noroc, se intampla sa aiba nenumarati clienti. Vazand ca-i creste punga cu galbeni precum punga cu galbeni a unui evreu, Ghita face pla mare la Lica. Lica este un copil de mingi al marilor mosieri, dar el in loc sa recupereze mingile, recupereaza porcii. Pana aici nimic suspect in tentativa lui Ghita. Insa se intampla sa aflam pe parcursul povestirii ca acest Lica era el insusi om cu coaie in societatea intercomunala si ca nu permite ca cineva sa taie cocosul in fata lui. Asa ca se pune pe amenintari si ajunge sa si-o doreasca pa Ana, Ghita's hot wife, sub el, gafaind. In continuare nimic neobisnuit. Trecand peste mai multe secvente irelevante si plictisitoare, ajungem la cea finala, in care Ghita baga cutitu in Ana, aceasta printr-o ultima sfortare il striga pe Lica piromanul in ajutor, dar printr-un act de imensa tradare il musca.
Cateva ore mai tarziu, piticul necunoscut il gaseste pe Lica mortul inchinandu-se la poalele unui copac, ud tot din cap pana-n picioare, cu o vaga expresie de sange pe fata. "Aaaaarghh! De ce ai murit de mana copacului?", zise dwarful si incheie penultima scena a monumentalei opere. A doua zi, baba se intoarce din calatorie si pleaca in calatorie impreuna cu pistruiatii sai nepoti.

The end