Vineri = a 7a zi. Se facu lumina

[Articol scris la cererea cititorilor]

Sunt multe lucruri in lume care ma deprima. Nu ma deprima in propriul sens al cuvantului, cid oar imi creeaza o stare de disconfort pe care nu o prea agreez. Unul dintre aceste lucruri este fusta. Nu orice fel de fusta ci o fusta de aproximativ juma de metru lungime, adica pana deasupra genunchilor, relativ evazata, cu vreo cateva volanase, iar cireasa de pe tort, de culoare rosie. Nu zic ca era urata neaparat, dar eu nu as putea sa port asa ceva nici daca m-ar plati cineva. Poate ea se simtea bine, nu am ce comenta, dar mie imi cam venea sa vomit de fiecare data cand o vedeam. Din fericire traim intr-o tara libera si fiecare poate sa poarte ceea ce isi doreste. Fusta rosie nu face exceptie.

Si acum urmeaza bineinteles motivul principal al articolului.

De ce se tund barbatii chei fara niciun motiv bine intemeiat, medical (chimoterapie), igienic (insecte jucause cu picioare) sau alte motive relativ independente de ei? Se tund chei doar pentru a face lumina [asta e I-ul pe care vreau sa pun punctul]. In primul rand vreau sa descriu cat mai exact look-ul acestui specimen de barbat: chelie, camasa cu ceva dungulite verticale de culoare albastru deschis, sacou de culoare inchisa, nelipsitul fular, blugi tot de culoare deschisa si cel mai important rupti, dar nu rupti asa din greseala ci intentionat, mai exact ciuruiti, pantofi negri, ciocati, luciosi, foarte bineveniti in lumea cocalarilor. Si aproape toata seara a trebuit sa il admiram pe „Gaurica” al nostru sau „Farul din Alexandria” care isi imprastia razele in toata incaperea. Nu am nimic personal cu el. Nici macar nu il cunosc. Ma prost-dispun oamenii chei pentru simplul fapt ca fac legatura cu chimoterapie si prind o usoara mila pentru ei. Oamenii care sunt chei doar pentru a face lumina imi lasa impresia de stupiditate acuta si idiotenie cronica.

P.S. nu ma ia de nimeni ca persoana ci doar ca aspect. Tratati articolul ca atare.