Măşti

[Felicitari Artys! Al 100-lea post!]

Capsula de ghiata. Incerci sa iesi dar in zadar. Nu poti. Joci acelasi rol zi de zi. E greu, te cred, sa faci de fiecare data ceea ce nu vrei sa faci. Sa pari dur, sa te invelesti in piatra, dar numai tu stii ce se ascunde in spatele acesteia. Doar tu stii cat plangi in fiecare noapte ca ai un vis pe care nu il spui nimanui, o dorinta ascunsa care doar in mintea ta are sens. Nu vrei ca cei din jur sa te cunoasca cu adevarat. Ei vad in tine doar acea persoana puternica ce nu se da in laturi de la nimic, in schimb tu esti un las. Traiesti in alta lume cand esti singur, o lume pe care doar tu o stii, o lume in care nu ai curajul sa intorci vorba nimanui, in care regreti orice mica greseala a ta, o lume in care tu esti doar un fir de praf purtat intr-o directie nedefinita. Iti e teama sa recunosti ca in final nu vei putea face fata. Iti e frica de ziua cand scutul in spatele caruia te ascunzi se va sparge si toata lumea va vedea adevarul. Va veni ziua cand iti vei da jos masca si vei afisa lumii adevarata ta fata. Acea fata sensibila pe care doar tu o cunosti, dar de care nu vrei sa afle nimeni. Masca pe care o porti te face sa pari integru, echilibrat, prudent si curajos, insa ea ascunde adevarata persoana, sensibila, introvertita, deprimata si fricoasa. Plangi in fiecare noapte ca nu poti renunta la masca ta, este singura ta legatura cu lumea. Fara ea iti vei pierde prietenii, chiar si familia. Fara ea te vor considera un las si un ratat care nu este in stare nici macar sa isi ridice privirea din pamant. Dar vei ajunge in ziua cand fiecare isi va arunca masca si isi va arata adevarata fata. Atunci va fi testul pe care il vei da. Dar din ziua aceea nimeni nu te va mai recunoaste, vei intra in umbra si vei fi uitat. Pana in ziua aceea iti vei pune masca de fiecare data cand vei pasi afara din casa.

Fara inceput si fara sfarsit. Ai grija de masca ta!