Subiecte

Daca doriti sa cititi despre anumite subiecte sau pur si simplu doriti sa ne usurati un pic munca lasa-ti comment-uri la articole in care sa propuneti si subiecte despre care sa scriem.

marți, octombrie 25, 2011

Armata

Am ales ziua aceasta sa postez pentru simplu motiv ca azi, 25 Octombrie, e ziua Armatei. Vreau sa urez tuturor cititorilor militari "la multi ani!" si sa isi aduca aminte ca Armata inseamna onoare.
In alta ordine de idei, neluand in seama faptul ca azi e ziua armatei, e un mare cacat aici. Nu cred ca am mai vazut asa comunitate dezorganizata. se presupune ca armata implica respect, ordine, disciplina, dar nu. La noi nu e asa. La noi se schimba planurile cu cateva minute inainte de evenimente, se dau ordine peste ordine
cat mai diferite posibil, sunt in stare sa isi scoata ochii pentru a fi la comanda. Cand am ales cariera asta am asteptat sa gasesc ceea ce stiam despre armata, ceea ce am scris si mai sus, respect, ordine, disciplina.
De un an si ceva de cand sunt aici nu reusesc sa accept faptul ca unii sunt in stare sa te manance de viu doar pentru a fi in locul tau sau inaintea ta. Nu intelege nimeni ca tot cu acelasi grad terminam si nu conteaza cati oameni ai dezamagit, ai sapat sau ai pupat in fund in timpul academiei. La urma urmei vom ajunge toti comandanti si cel mai important este cum te comporti cu subalternii. Chestia asta se aplica si in civilie. Un sef trebuie sa stie cum sa se comporte si ce atitudine sa aiba. Deosebirea e ca noi, in armata, avem cativa ani cu o gramada de superiori si avem cand sa le observam comportamentul si pe urma, in functie de fiecare, sa alegem ce e bun si ce e rau. Putem invata din greselile celorlalti sau cel putin sa nu le repetam. Problema e atunci cand nu ai comandanti capabili. Comandanti care nu respecta regulamentul sau mai rau, nu cunosc regulamentul, vin beti la program, pretind ca sunt exemplari, insa adevarul e ca nu ai ce urma din comportamentul lor.
Urasc indisciplina in armata. Si prin asta nu ma refer la faptele cu adevarat grave, ci la lucrurile marunte cum ar fi adunarile la timp, prezenta la timp in formatie, intrarea la timp la cursuri si multe altele.
Probabil unii astea le considera neimportante, dar asta e ceea ce ne caracterizeaza, ceea ce ne defineste ca militari, ca persoane care la un moment dat vor avea misiunea de a-si apara patria.
Respect, onoare, devotament, disciplina, ordine. Servim Patria.

duminică, iunie 05, 2011

oferte la promotie

Le iau pe rand:
-cel mai bun cheesburger in Cluj il gasesti la El Greco, in fata Casei de Cultura a Studentilor; e vreo 6 lei
-cea mai buna shaorma (si cea mai ieftina) e la Auchan; tot 6 lei
-bere ieftina si promotii in Paint, pe Clinicilor; de asemenea la terasa magazinului mixt de vis-a-vis de mine; 4 lei Ursus, da' la doua primesti una gratis
-supa la plic cu 50 de bani la Kaufland;
-pizza excelenta la Fast&Furious; e 1+1 si dau si niste abtibilduri gen Real cu care iti poti lua, evident, pizza
-cafeaua mai bine ti-o faci acasa;
-nisip pt litiera pisicii la Auchan; e vreo 4 lei ditamai sacu
-energizant Crazy Wolf la 1 leu numai la Kaufland, ieftin si bun;
-e-book reader Kindle Wi-Fi am gasit pe okazii cu 500 de lei; decent
-mishmashuri cu telefoane in zona Iris/Marasti; cele mai bune oferte
-placinta cu mere/branza/nuci/varza la chioscu Facultatii de Mecanica, pe Muncii; e 1 leu si cu vreo 4 te saturi
-cel mai bun loc pt citit cursuri sau ce-ti mai trece prin cap e Gradina Botanica; intrare libera daca areti a student

Daca mai gasesc best-deal-uri de-astea mai postez.
Welcome me back :D

marți, martie 01, 2011

Ce este viata?


Havelock Ellis a zis cu ceva timp in urma o chestie, parerea mea destul de inteligenta: “All the art of living lies in a fine mingling of letting go and holding on.” Nu cred ca pot sa o traduc in romana pentru ca nu ar suna la fel de bine.
Viata nu e ceva ce iti programezi. Intotdeauna e spontana, iti ofera oportunitati la tot pasul, chiar daca crezi ca tot ce e mai rau ti se intampla tie, in fond este doar din simplu motiv ca tu il simti. Gandeste-te la un accident minor. Cineva e putin neindemanatic se taie la deget cu un cutit. Nu ti se pare un accident grav asa ca il ignori. Acum gandeste-te ca acel cineva esti tu si degetul e al tau. Primul gand e s ail cureti si sa il pansezi. Toate lucrurile care ti se intampla in viata sunt intr-o oarecare masura importante sau banale. Insa niciun lucru nu se intampla degeaba. Fiecare mic gest, raspuns, sentiment are o semnificatie. Sunt lucruri la care la care renunti cu usurinta sau lucruri de care esti foarte sigur ca sunt ale tale, cum ar fi familia sau talentul. Problema e la cealalta categorie de chestii. Cele la care ai renunta, dar nu poti, ca de exemplu acneea, si cele la care nu ai vrea sa renunti toata viata, insa ceva te oblige sa o faci. Viata nu iti arata ce sic and sa alegi. Ea iti ofera oportunitatile, iar iei deciziile. Ai impresia ca tot ce e rau se intampla din nou si din nou, si tot ce e bine se intampla doar o data. Traiesti cu regretul ca nu ai luat o anumita decizie sau ca nu ai spus ceea ce trebuia. There’s the point you have to let go. Stii bine ca tu ai dreptate si ca intr-un fel sau altul poti dovedi de ce esti in stare, there’s the point you have to hold on.
Gandeste-te la ce trebuie sa renunti in viata asta si de ce trebuie sat ii si cu dintii.

Thanks BloodLine for the ideas >:D< or xoxo :))

sâmbătă, ianuarie 22, 2011

Doua lumi

Cred ca fiecare dintre noi ajunge la un moment dat sa faca o alegere. Sa fie nevoit sa renunte la ceva in favoarea unui alt lucru. Sa aleaga intre doua rele. Gandeste-te ca nu esti singurul care treci printr-o faza de genul acesta. Sa nu stii ce e mai bine in momentul respectiv, ambele idei parandu-ti absurde. Cum ar fi sa traiesti dupa cum ai vrea si cum ar fi sa traiesti dupa cum ti se ordona? Inagineaza-ti lumea dupa sentimentele tale, o lume in care nu ai de ales, o lume in care ai tot ce iti doresti. O lume in care iti poti schimba tinuta intr-o clipita, in care faci orice cariera iti doresti, in care iubesti pe cine vrei, chiar daca in realitate nu este deloc asa. In realitate trebuie sa alegi. Iti alegi imbracamintea, facultatea, cariera, mancarea, prietenii, tot. Am ajuns intr-un moment in care nu mai pot alege. Am impresia ca orice as alege va iesi prost, ca nimic din realitate nu imi satisface dorinta. Simt ca traiesc intr-un lagar pe care singura mi l-am creeat, in care singura ma hranesc cu propria mea ura. Un lagar pe care as vrea sau nu as vrea sa-l sparg, din care as vrea sau nu as vrea sa ies, in care imi place sau nu imi place. Nu vreau sa ma mai gandesc la ceea ce am avut si am pierdut si la ceea ce puteam avea dar nu am vrut. Ai avut vreodata impresia ca ceea ce vrei este de nerealizat? Ca lagarul din jurul sufletului tau nu te lasa sa ai ceva? Acel lagar e ratiunea. Ea e cea care nu iti lasa sentimentele sa zburde, sa faci ceea ce vrei in momentul respectiv, e cea care te face sa constientizezi ca ceva e bine sau rau, cea care te opreste din a face ceea ce iti doresti. Imi urasc ratiunea ca imi tine dorinta arzand in intrerior, imi urasc sentimentele ca imi supraliciteaza ratiunea. Vreau o lume fara bariere, fara judecati, fara limite. O lume in care am doua culori preferate, doua feluri de mancare preferate, doua cariere diferite, doua categorii de prieteni diferiti, doi baieti pe care sa ii iubesc. Si totusi, cum ar fi asa?

sâmbătă, septembrie 11, 2010

Life

Oricat ai incerca nu poti sa it planifici viata. Viata nu ii ceva stabil nu merge tot timpu cum vrei tu oricat de bine iti ti viata in faru oricate norme, dupa care iti tariesti viata, ai tot apar situatii pe care nu le poti planifica.

Poti alege la ce liceu sa te duci ce facultate sa faci ce sa mananci si ce sa citesti poti sa iti alegi un hobby sau cu cine iesi dar viata nu poti sa ti-o alegi.Nu cred intr-un destin fix care nu poate sa fie schimbat un destin asupra caruia sa nu ai nici o putere nici un cuvant de spus ca ar fi prea usor.A-si putea sa stau toata ziua in fata calculatorului sa imi pierd vremea cu jocuri puierie sau sa imi petrec toata viata uitandu-ma la filme si sa spun ca acesta imi este destinu sa stau toata ziua si sa nu fac nimic sa ma uit pe pereti si sa frec menta si ca nu pot schimba asta.Eu cred ca destinul este ca un coridor plin de usi de o parte si de alta si fiecare usa duce la un alt coridor decorat altfel dar tot plin de usi si putem alege pe ce usa vrem sa intram putem merge zile, luni chiar ani intregi pe acelasi coridor fara sa intram pe nici o usa pana gasim o usa care sa ne atraga sa simtim undeva in interioru nostru ca acea usa poate ascunde ceva ce ne dorim de mult dar nu am gasit usa potrivita chiar daca la fiecare usa ar fi un prieten, o ruda sau cineva pe care sa-l respectam sau sa avem multa incredere ca se gandeste doar la binele nostru si sa zica ca poate usa asta nu ii cea potrivita si ca dupa usa asta sar putea sa nu fie nimica sa fie sfarsitul drumului nostru decizia este tot a noastra noi alegem daca sa intram sau nu pe acea usa daca ascultam ce ne zic ceilalti stiind ca ne doresc numai binele.

Viata este a noastra sa facem ce vrem cu ea si cred ca ceea ce ar trebuii sa ne ghideze nu sunt niste norme religioase oricare ar fi religia nici un regim politic sau normele altora ci sa fie niste norme pe care ni le alegem noi ni le impunem noi care credem noi ca ne vor ajuta sa traim cat mai fericiti mai linistiti si ne vor decora coridoarele cum ne dorim noi.Nu trebe sa negam complet normele altora fiecare le are pe ale lui si sigur multe norme o sa le gasim la mai multi in diferite forme dar cu aceiasi baza aceiasi fundatie.Normele ni le creem noi sau ni le insusim de altii cu gandul ca ne vor ajuta.
Dar si aceste norme ar trebuii sa le controlam noi sa le modelam sa le retusam in fiecare zii sa le facem sa intre in puzzleul ce reprezinta viata noastra.Normele ar trebuii sa fie ca personalitatea noastra pt ca multi mai luam bugatele din personalitatea altora mai copiem cate un gest cate o reactie de la altii dar chiar daca la inceput acel gest este identic cu al persoanei de la care l-am copiat cu timpul se schimba devine al nostru isi schimba intensitatea si intelesul pt a ne reprezenta pt a deveni al nostru.Putem “imprumuta” de la alti dar nu tot pt ca altfel am fi cu totii identici fara a ne putea diferentia si pt ca fiecare ne traim viata dupa alte norme alte reguli care ne asigura fericirea.

Nu putem sa ne planificam viata trebuie sa traim in moment fara ieri fara maine doar azi dar dupa niste reguli autoimpuse.

duminică, iunie 27, 2010

Confesiounea unui regret

Nu inteleg cum o persoana rationala si calculata ca mine care nici odata nu a facut ceva ce sa regrete ceva ce sa il batuie ca o stafie o perioada indelungata de timp o persoana care sa is calculeze absolut fiecare reactie pana la cel mai mic detaliu poate sa fac o prostie atat de mare incat sa regrete toata viata pentru cateva minute de nervi pentru cateve clipe pline de adrenalina care sa ii intunece mintea si sa lase balta tot ceea ce pretuieste mai mult sa indeparteze de el unul dintre singurele lucruri bune care i s-au intamplat in viata asta de cacat pe care o traim.
Din a 7-a mi-am trait viata dupa motto-u "life sux get used to it" pana acuma un an si cateva luni cand am cunoscut-o pe ea.Cea mai frumoasa , mai desteapta si mai buna fata din lume si chiar daca nu stiam in ce ne bagam la inceput a iesit ceva am ajuns sa ne indragostim unu de celalalt chiar daca nu a fost relatia perfeta din puncul altora de vedere.Ne-am certat ne-am despartit pentru ceva timp dar ne-am impacat si relatia a devenit si mai frumoasa.
Pana azi cand din cauza unui amestec de stress din cauza bac-ului si gelozie intr-o conversatie de cateva minute am reusit sa distrug totul sa distrug din temelii tot castelul de nisip construit cu atata grija.Alaturi de ea am realizat ca viata nu trebe sa "suga" poate fi si frumoasa daca vrei.
Cei care ma cunosc stiu ca sunt un mincinos innascut pot sa mint fara sa ma dau de gol si imi vin minciunile in cap lafel de usor ca si cuvintele cand vorbesc despre subiectul meu preferat.Despre un singur lucru nu pot sa mint si oricat de mult asi incerca acele 2 cuvinte nu pot sa-mi iasa pe gura fara sa le simt.Nu pot zisce "te iubesc" la nimeni fara sa o simt.Si chiar daca nu a fost ea prima la care i-am zis ca o iubesc la ea am simtit-o cu o intensitate pe care nici eu nu mi-am imaginat ca este posibila.Asi renunta la orice pentru ea si nu am fost capabil sa ii arat.
Niciodata nu am vrut sa folosesc blog-ul ca un loc in care pot sa imi exprim sentimentele in ceea ce ma priveste nu am vrut sa fac din blog un jurnal in care sa imi pun pe masa de operatie sufletul pentru a fi disecat si examinat cu atentie de altcineva.Fac asta cu gandu ca poate imi ridica bolovanul de pe inima cu speranta ca o sa faca o diferenta si o sa o aduca inapoi desi sunt sceptic pentru ca nici eu nu mas ierta pentru ce am facut.Dar asta este we have to fight our own fights and pay for our mistakes.Chiar daca pentru unele trebe sa regretam toata viatza senzatie care nu am crezut ca o sa o am niciodata cu gandu ca planuiesc totu prea bine ca sa nu imi iasa ceea ce vreau.
Odata am reusit sa imi inving necesitatea de a planifica si am obtinut ceea ce nu credeam ca o sa am niciodata cea mai pretioasa perla, cea mai fascinanta persoana cea ce mi-am dorit din totdeauna, pe ea.Doar ca sa las ca monstrul din mine care asteapta rabdator in cele mai intunecate colturi ale minti mele aceea ocazie de a iesi acel monstru care iese la iveala de fiecare data cand ceva ma enerveaza si nu se opreste din drumul lui distructiv decat cand e prea tarziu cand nu pot reface ceea ce a distrus si ma lasa sa sufar consecintele izbucniri mele ca un bilet pe masa care imi zice ca pleaca pentru moment dar o sa revina si o sa faca acelasi lucru dinnou.Pana acuma acel monstu nu mi-a afectat atat de mult viata dar acum, cand el sigur sarbatoreste cea mai mare victorie a lui, a reusit sa distruga ceea ce pretuiam mai mult a reusit sa o indeparteze de mine poate definitiv.Ceea cel mai rau e ca acel monstru sunt tot eu si nu pot sa dau vina pe el ca fiind altcineva inafara de mine nu pot sa mint lumea sau pe mine insumi ca acel monstru este altcineva decat mine.
Se zice ca timpul vindeca tot dar nu este adevarat pur si simplu rana se cicatrizeaza urmand ca cicatricea aia sa ne bantuie tot restu vietii amintindune de aceea clipa cand ne-am ranit si de fiecare data cand ne amintim rana se deschide si trecem dinnou prin acele dureri.Dar de data asta trebe sa las timpul sa treaca chiar daca stiu ca fiecare clipa o voi percepe ca o eternitate.
Life sux dar nu tot timpu, am invatat asta ,acuma ca trebe sa imi platesc gresala stiu.Poate prea tarziu.
Sper ca aceel "poate" nu o sa fie un sigur vreau sa se transforme intr-un nu sa devine NUprea tarziu.

joi, iunie 17, 2010

Suffer


Te uiti ierdut pe geam. Si tu ai vrea sa stii la ce te uiti, dar nu te uiti exact la ceva. Te uiti in gol si te gandesti ca tu esti cel ce a stricat totul. Iti repeti in continuu « daca stiam ca asa se va intampla, nu faceam asta », dar in zadar. Nu mai poti schimba nimic acum, totul e pierdut. Te indrept spre fotoliu, te asezi si iti strangi geninchii la piept. Un fior iti trece prin coloana. Duci mana spre pachetul de langa tine, scoti o tigara, si cu mana tremuranda o aprinzi. Scrumiera e deja plina da rasta e ultimul lucru care te dreanjeaza. Te macina gandul ca tu esti singurul vinovat. Nu mai poti face nimic sa corectezi greseala. Visul tau de atatia ani s-a spulberat intr-o clipa. Clipa in care s-a umplut paharul si s-a varsat. Tu esti singurul care de atata timp picurai zi de zi in el fara sa te gandesti ca astfel iti vei ruina cel mai pretios vis pe care il aveai. Incepi sa plangi insa asta nu va schimba realitatea. Deschizi o sticla de vin, torni in pahar si bei pe nerasuflate. Apoi iti mai torni un pahar si iti aprinyi inca o tigara.
Tu esti singurul vinovat pentru ceea ce s-a intamplat!